[{"content":"Acesta este un spatiu pentru insemnarile Elvirei despre viata in Marea Britanie dupa mutarea din Romania.\nBlogul este gandit ca un jurnal cald: cateva observatii despre zile obisnuite, lucruri care dor, mici descoperiri si felul in care o casa noua se construieste incet, prin obiceiuri marunte.\n","permalink":"http://elvirasjournal.io/about/","summary":"\u003cp\u003eAcesta este un spatiu pentru insemnarile Elvirei despre viata in Marea Britanie dupa mutarea din Romania.\u003c/p\u003e\n\u003cp\u003eBlogul este gandit ca un jurnal cald: cateva observatii despre zile obisnuite, lucruri care dor, mici descoperiri si felul in care o casa noua se construieste incet, prin obiceiuri marunte.\u003c/p\u003e","title":"Despre"},{"content":"Credeam ca stiu engleza pana cand am avut nevoie sa o folosesc pentru lucruri mici. Nu pentru un examen, nu pentru un film fara subtitrare, ci pentru o programare la medic, o intrebare despre autobuz, o conversatie scurta cu vecina care uda florile.\nEngleza de fiecare zi are viteza ei. Oamenii spun lucruri politicoase foarte repede, iar eu raman uneori cu zambetul pregatit, cautand sensul dupa ce momentul a trecut. Am invatat expresii care nu apar in manuale, intrebari care inseamna mai mult decat par, raspunsuri scurte care pot fi calde sau doar eficiente.\nLa inceput ma obosea totul. Sa cumpar un bilet, sa raspund la telefon, sa explic de unde vin. In romana, gandurile mele au camere mari si luminoase. In engleza, uneori par sa locuiasca intr-un apartament mai mic, cu mobila pe care inca nu stiu unde sa o pun.\nDar fiecare zi adauga ceva. O fraza spusa fara ezitare. O gluma inteleasa la timp. Un multumesc primit cu un zambet real. Poate ca nu trebuie sa vorbesc perfect ca sa fiu prezenta. Trebuie doar sa am curajul sa incep, iar apoi sa las limba sa devina, incet, parte din viata mea obisnuita.\n","permalink":"http://elvirasjournal.io/posts/engleza-de-fiecare-zi/","summary":"\u003cp\u003eCredeam ca stiu engleza pana cand am avut nevoie sa o folosesc pentru lucruri mici. Nu pentru un examen, nu pentru un film fara subtitrare, ci pentru o programare la medic, o intrebare despre autobuz, o conversatie scurta cu vecina care uda florile.\u003c/p\u003e","title":"Engleza de fiecare zi"},{"content":"Unul dintre primele lucruri pe care le cauti intr-o tara noua este gustul de acasa. Nu il cauti mereu intentionat. Uneori il descoperi intr-un raft cu muraturi, intr-o franzela care seamana putin cu painea de acasa, sau intr-o legatura de marar care te face sa zambesti in mijlocul supermarketului.\nIn Marea Britanie, cumparaturile au devenit la inceput un fel de traducere. Laptele are alte culori pe eticheta. Smantana nu se comporta exact cum ma astept. Branza cere rabdare. Rafturile sunt pline, dar pentru cateva retete simple am avut nevoie de trei magazine si doua telefoane catre mama.\nCel mai emotionant moment a fost cand am gasit un magazin romanesc. Nu era mare, dar avea borcane familiare, ciocolata cunoscuta si oameni care rosteau cuvintele asa cum le stiam. Am cumparat mai mult decat aveam nevoie, desigur. Unele lucruri le-am pus in cos doar pentru ca imi aminteau de duminici, de sarbatori, de masa intinsa in bucatarie.\nAcum incerc sa nu transform dorul intr-o lista de produse. Vreau sa invat si gusturile de aici: placinta cu mere mancata calda, ceaiul baut fara graba, biscuitii pe care ii descoperi intr-o cutie simpla. Poate ca acasa nu este un gust pe care il pastrezi neschimbat, ci unul care se adauga peste cele noi, pana cand masa devine a ta din nou.\n","permalink":"http://elvirasjournal.io/posts/cautand-gustul-de-acasa/","summary":"\u003cp\u003eUnul dintre primele lucruri pe care le cauti intr-o tara noua este gustul de acasa. Nu il cauti mereu intentionat. Uneori il descoperi intr-un raft cu muraturi, intr-o franzela care seamana putin cu painea de acasa, sau intr-o legatura de marar care te face sa zambesti in mijlocul supermarketului.\u003c/p\u003e","title":"Cautand gustul de acasa"},{"content":"Prima ploaie englezeasca nu m-a surprins. Toata lumea mi-a spus ca aici cerul are mereu ceva de spus. M-a surprins, in schimb, felul in care ploaia schimba ritmul zilei. In Romania, o ploaie serioasa anunta o pauza, o fuga spre casa, o cafea pusa repede pe aragaz. Aici, oamenii merg mai departe cu o liniste pe care inca o invat.\nIn primele saptamani am verificat vremea de mai multe ori pe zi, ca si cum as fi putut negocia cu ea. Mi-am cumparat o umbrela mica, apoi una mai serioasa, apoi am inteles ca poate mai importanta este geaca potrivita. E amuzant cum un obiect simplu devine parte din identitatea ta noua: geaca de ploaie, cardul de autobuz, lista cu magazinele apropiate.\nCel mai greu nu este frigul. Este lumina diferita de dupa-amiaza, felul in care ziua se strange mai devreme in casa, si dorul care apare fara sa fie chemat. Mi-e dor de zgomotul unei piete romanesti, de vanzatoarea care te intreaba ce mai faci, de mirosul de paine calda cand iesi pe strada.\nDar exista si o frumusete aici. Ploaia face orasul mai bland. Casele par mai asezate, gradinile mai verzi, iar oamenii au un fel politicos de a-ti face loc. Intr-o dupa-amiaza, intr-un autobuz aproape gol, am privit picaturile alergand pe geam si m-am gandit ca poate inceputurile nu trebuie sa fie spectaculoase. Uneori incep cu un drum umed spre casa si cu sentimentul ca ma voi obisnui.\n","permalink":"http://elvirasjournal.io/posts/primele-ploi-englezesti/","summary":"\u003cp\u003ePrima ploaie englezeasca nu m-a surprins. Toata lumea mi-a spus ca aici cerul are mereu ceva de spus. M-a surprins, in schimb, felul in care ploaia schimba ritmul zilei. In Romania, o ploaie serioasa anunta o pauza, o fuga spre casa, o cafea pusa repede pe aragaz. Aici, oamenii merg mai departe cu o liniste pe care inca o invat.\u003c/p\u003e","title":"Primele ploi englezesti"}]